Minele antipersonal fac, anual, 10 000 de victime. Numărul persoanelor afectate fizic ireversibil sau al celor care se confruntă cu pierderea celor dragi este încă şi mai mare. Multe din cazurile de rănire sau deces se înregistrează în rândul populaţiei civile, inclusiv femei şi copii.

În ciuda eforturilor depuse la nivel mondial pentru atenuarea impactului utilizării minelor antipersonal, aproximativ 65 de ţări continuă să fie afectate de acestea sau de alte muniţii încă neexplodate.

UE este total implicată, atât din punct de vedere politic, cât şi financiar, în această campanie internaţională. De la intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere a minelor (Convenţia de la Ottawa), ea a sprijinit obiectivele enunţate de acesta.

În perioada 2002-2009, UE şi statele membre au alocat 1,8 miliarde de euro pentru îndeplinirea obiectivelor Convenţiei. Un număr de 44 de ţări au primit din bugetul Uniunii, în aceeaşi perioadă, peste 300 de milioane de euro pentru a reduce pericolul reprezentat de minele antipersonal şi pentru a oferi asistenţă victimelor.

În prezent, UE sprijină o serie de proiecte, în diverse regiuni ale lumii.

• În Angola, se încearcă restabilirea condiţiilor minime de trai, precum şi îmbunătăţirea accesului la zone afectate de mine şi de alte muniţii neexplodate.

• În Bosnia şi Herţegovina, se desfăşoară operaţiuni de deminare şi se finanţează stagiile de formare şi echipamentul utilizat de Centrul de luptă împotriva minelor.

• Sri Lanka primeşte ajutor pentru programele de deminare care vor permite reinstalarea persoanelor strămutate.

În alte zone ale lumii, UE îşi aduce contribuţia la programe de educaţie cu privire la riscul reprezentat de minele antipersonal şi la programe de asistenţă pentru victime.

Deşi multe ţări depind de asistenţa pe termen lung, UE poate, de asemenea, să acţioneze rap