Întâi au fost plasele. Apoi, din 1880, Bucureştiul a fost împărţit în zone asociate cu culori, pentru cei necunoscători de carte: albastru, galben, roşu, negru şi verde. A dispărut roşul, iar până la venirea comuniştilor, în Capitală explicai ceva de genul: “locuiesc la şosea, în sectorul Galben”. Ceauşescu a înlocuit raioanele sovietice, gen Lenin, Griviţa Roşie, şi fostele culori cu sectoarele: Galbenul a devenit I, negrul, II, albastrul, III, iar verdele, IV. S-a jucat chiar şi cu numărul lor: în 1965 erau 8, în 1979, 6!
După 1989, nu avem o lege a Capitalei. Prin proasta înţelegere a administraţiei locale, unii primari de sector fac “ce vor muşchii lor”. Sunt stat în stat şi de aceea, în Bucureşti, există atâtea discrepanţe între sectoare. Arată de parcă-s şase oraşe diferite. Un magazin Victoria urbanistic: şase sectoare în unul singur!
Elena Udrea vrea să schimbe radical Bucureştiul. Şi bine face! Pentru prima dată, Udrea vine cu o lege a Capitalei. Bună sau rea, este prima propunere de reformă semnificativă a oraşului.
Modelul propus se aplică în toate marile oraşe europene, că doar n-am inventat noi apa caldă. Parisul este împărţit în 20 de arondismente, Londra, în 32 de cartiere (boroughs), Madridul, în 21 de districte. Dar nimeni nu-i de capul lui şi există o viziune unitară. Nu o să găsiţi nicăieri un Chiliman cu un buget de două ori mai mare decât orice alt sector.
Fårå subvenţiile pentru RADET şi RATB, sectorul 1 are buget comparabil cu Primăria Capitalei. Aici nu-i vorba de politică, de bani strânşi pentru campanii electorale, ci de administraţie! Sunt pentru Legea Udrea!
