Analistul economic Florin Cîţu spu­nea, într-un interviu recent, că nu poate să înţeleagă, nici în România, nici în Statele Unite, obsesia pentru intervenţiile guvernamentale în favoarea susţinerii pieţei imobiliare. Deşi în România o mare parte din problemă a fost dependenţa creşterii economice de piaţa imobiliară şi creşterea nesustenabilă a datoriei private, ca urmare a politicilor de încurajare a creditului imobiliar, una dintre primele decizii politice de a sprijini economia românească a fost Programul Prima Casă. Un program prin care statul român are "posibilitatea" – susţine Cîţu – de a deveni proprie­ta­rul unor apartamente, pe care apoi să fie nevoit să le valorifice.

Cîţu nu este însă singurul care atrage atenţia în legătură cu acest as­pect. Revista Săptămâna Financiară avertiza pe 28 martie că inflaţia ar pu­tea scăpa de sub controlul pe care-l exercită asupra sa aprecierea leului dacă BNR va decide scăderea re­zervelor minime obligatorii (RMO) în valută la presiunea băncilor comerciale şi a politicienilor, care doresc, cu banii rezultaţi din reducerea re­zer­velor, să susţină preţul activelor imobiliare, prin intermediul creditării ipotecare. Consiliul de Administraţie (CA) al BNR a hotărât pe 31 martie micşorarea ratelor RMO aplicabile pa­sivelor în valută de la 25% la 20%, începând cu perioada 24 aprilie-23 mai 2011, motivându-şi rezoluţia prin necesitatea "continuării procesului de aliniere graduală la standardele în domeniu ale Băncii Centrale Europene". Numai că, la scurt timp de la decizia CA al BNR, cea mai ma­re bancă din sistem – BCR – a anunţat că acceptă noua formă a Programului Prima Casă, în cadrul căruia va îm­părţi în mod egal riscurile de cre­di­tare cu statul. Şi tot la puţină vreme du­pă decizia Consiliului de Admi­nis­traţie al Băncii Naţionale premie­rul Emil Boc a declarat că noul Program Prima Casă începe după Paşte, a