Nu-i o întâmplare că Sorin Gherguţ îşi trece în nota biografică debutul revuistic din 1989. (Un grupaj de versuri apărut în SLAST, Suplimentul literar artistic al „Scânteii tineretului“.) Deceniul al nouă- lea îl fascinează pe poet mai mult decât următorul. (Cu toate că de următorul i se leagă aproape toată activitatea literară.) Afectiv, Gherguţ e un optzecist. Unul întârziat, e drept: s-a născut în 1973, fost prezent în antologia Tablou de familie din 1995, a publicat prima carte, Time Out, trei ani mai încolo. Dar, aşa întârziat fiind, e un optzecist, totuşi, veritabil.

Astăzi, filiaţia se vede limpede. Şi de altfel Gherguţ nu face eforturi s-o ascundă. Un poem din această a doua lui carte începe cu versul „iar à la iaru.” (p. 32) Calambur uşurel, sigur că da, dar nu despre greutate e vorba aici. În altă parte, aceluiaşi Florin Iaru i se adaugă Mircea Cărtărescu. Şi nu numai el:

„Un vers ca lumea nu valorează mai mult decât o pasă/ Un stop pe piept, o centrare frumoasă.// dar cui să pasez? cu cine să combin?/ (name-drop: cu iaru pe stânga, cu cărtărescu vârf – cândva/ mi se părea că aduce frapant cu van basten – şi cu bobe/ la-nchidere/ aş spulbera, am spulbera şi eurasia, şi america de sud, nu/ mai vorbesc de africa şi oceania/ linia de fund: dumitru crudu, florin dumitrescu, svetlana/ cârstean; la mijloc: ioan es. pop, simona popescu, mihai/ ignat. în poartă: victor nichifor.”

Iată, cu o asemenea reprezentativă, şi continuarea fazei, în direct:

„pornesc de pe ocolului în dribling, ies prin vlaicu în dacia,/ sprintez/ pe dorobanţi, înspre mario plazza/ din dreptul consiliului britanic lansez în adâncime peste/ guvern, dinspre gara de nord un bărbat se înalţă, dă cu capul şi scutură ceaţa.” (p. 103)

Congeneri de toate vârstele, aşadar. De la Cenaclul de Luni, de la Cenaclul Central, de la Cenaclul Litere, de peste tot. Pe banca d