Şi dacă populaţia civilă libiană nu va putea fi protejată doar din aer? Ce opţiuni mai are un Occident care doreşte să se ţină departe de orice angajament terestru?

Niciunul dintre statele implicate astăzi, prin intermediul NATO, în intervenţia din Libia, nu pare a avea nici cea mai mică intenţie de a contempla şi o dimensiune terestră în completarea campaniei aeriene. De departe, cel mai mare adversar al acestei perspective operaţionale este Robert Gates, Secretarul American al Apărării. El a avertizat de nenumărate ori, pe parcursul ultimelor săptămâni, că se va opune oricărei desfăşurări de trupe terestre în Libia. A mers până acolo încât a dat asigurări în faţa Congresului SUA, că atât timp cât el se află la şefia Pentagonului, forţele americane nu vor pune piciorul în Libia.

Civili buni şi civili răi

Dar dacă va fi nevoie de mai mult? Dacă populaţia civilă libiană nu va putea fi protejată doar din carlingă? Uneori, a avea o strategie înseamnă identificarea şi crearea de avantaje asimetrice care, utilizate cu creativitate, ar putea frânge voinţa celui mai ferm adversar. Este ceea ce îşi propune acum Gaddafi - adoptarea unor metode asimetrice, neconvenţionale. Pentru el, avantajul comparativ presupune „cosmetizarea” trupelor sale la adăpostul „scuturilor umane” şi infiltrarea lor în zonele rebele. Pentru a avansa, acestea nu folosesc mijloacele tipice unei armate, tancuri sau blindate, ci vehicule civile. Totul pentru a anula avantajele umbrelei aeriene care îi protejează pe rebeli. Alianţa, foarte sensibilă la inputul opiniei publice, nu va autoriza niciodată atacuri aeriene împotriva unor „presupuşi” civili. Iar odată aceştia infiltraţi şi dispersaţi în adevărata populaţie civilă, utilitatea puterii aeriene va dispărea cu desăvârşire. De la o înălţime de „10.000 de picioare” este imposibil să distingi între civilii rebelilor şi “civilii” lui Ga