Mai mult decit oglindirea realista a unei povesti inspirate dintr-un posibil caz real, Periferic (regizat de Bogdan George Apetri) isi propune un pariu riscant-curajos in ce priveste conceptul de imagine si montaj. O tinara iese din inchisoare pentru 24 de ore. Colegele ei de celula sint figuratie speciala, in deplina concordanta cu mediul; Ana Ularu e tunsa scurt si esentializata la atributele ei de copil/femeie/barbat. Nu stim ce a facut ca sa ajunga acolo, in schimb aflam ca personajul ei, Matilda, isi regreta fapta, recunoscind in fata fratelui ca nu are cum sa-si schimbe trecutul; o situatie morala obisnuita, cu sau fara pirnaie. Ce incearca totusi sa faca e sa-si aranjeze viitorul altfel decit in ordinea unei scurte plimbari pe dinafara, urmata de inca trei ani inauntru. Planul Matildei, revelat pe parcursul punerii sale in practica, este sa faca rost de banii care i se datoreaza, pentru a putea fugi din tara impreuna cu baietelul ei in virsta de opt ani. Imaginea initiala a Matildei nu da de banuit existenta unui fiu, pina si fratele (rafinat interpretat de Andi Vasluianu) primind cu stupoare si recunostinta vestea, in drum spre o inmormintare de familie. Prima treime a filmului surprinde aceasta lume a rudelor, populata de resentimente fata de fiica ratacitoare/raufacatoare, care aduce cu ea rusinea inchisorii. Copilul e un ghimpe in calea razbunarii celor care se cred drepti (fratele familist regulamentar, cu o sotie regulamentar de dominatoare), insa nu o salveaza pe Matilda de greul de a-si rezolva planul neajutata. Mai mult decit oglindirea realista a unei povesti inspirate dintr-un posibil caz real, Periferic(regizat de Bogdan George Apetri) isi propune un pariu riscant-curajos in ce priveste conceptul de imagine si montaj. Preluind o estetica a imbogatirii cromatice, adusa in fotografie de Annie Leibovitz si popularizata in film mai ales prin productii