Dacă la vremea Postului, Toscana îşi pierde din… „dulceaţă” – nu că nu s-ar mai face deserturi, dar ele sunt simple, cu zahăr puţin şi fără ouă – sărbătoarea Învierii va redeschide şi în Toscana uşa cuptorului pentru prăjituri. În Vinerea Mare, la Lucca se va găti „la pasimata”, un desert din anason, stafide şi apă de trandafiri. Însă din lunea următoare, totul se va schimba. În oraş gospodinele vor pregăti din nou „torta di riso”, din orez, dar şi cu unt, lapte şi… vin santo. La Siena se vor face pere „al vino bianco dolce”. Ah, drăguţele williamine se vor „beţivi” puţin, de dragul reţetei. În vreme ce în Florenţa, doamnele vor servi, cu acelaşi vin santo, minunaţii „cantuccini”, biscuiţii crocanţi cu migdale, pe care nu i-au pregătit până acum din pricina celor două linguri de lapte din reţetă.
În ce priveşte băutura asta pe care am citat-o deja de două ori până acum, să spunem că este un vin de desert de culoarea chihlimbarului, cu aromă în care se disting note de migdală şi de smochină. Pentru a-l obţine, vinificatorii obişnuiesc să folosească struguri din soiurile Malvasia şi Trebbiano, culeşi târziu, în iarnă, când boabele ce au început deja să se stafidească au înmagazinat deja suficentă căldură şi destul zahăr.
Pesche al vino rosso - Piersici cu vin roşu
Şase piersici mari, frumoase, cărnoase, tari, sunt suficiente pentru a face faţă unei sticle „de trei sferturi” cu un vin de Chianti, roşu, tânăr şi efervescent. Piersicile se descojesc cu un cuţit cu lama foarte subţire, după ce se blanşează 20 de secunde într-o cratiţă cu apă fiartă. O dată descojite, piersicile se taie în două şi apoi în felii. Se pun într-un bol şi deasupra lor se toarnă vinul, împreună cu 90 g de zahăr. Se pune vasul la frigider pentru o oră, cel mult două, apoi se serveşte punând în cupe de cristal câteva felii de fructe şi vin.
Dacă la vremea Postu
