Considerat în statele vest-europene una dintre cele mai profitabile şi de viitor activităţi, turismul continuă să fie privit în România ca o chestiune marginală, care beneficiază de alocări insignifiante din bugetele locale de investiţii. Şi Timişul se înscrie în această tendinţă naţională, turismul în judeţ fiind într-o criză acută de strategii de dezvoltare şi promovare.
Potenţial turistic nevalorificat
Nici măcar Consiliul Judeţean Timiş nu pare mulţumit de felul în care e promovat turismul în judeţ. În ultima strategie de dezvoltare a judeţului se specifică faptul că potenţialul turistic al Timişului este constituit în principal din obiective de turism cultural, lipsind atracţiile naturale, că zona are o istorie bogată, existând posibilităţi multiple de valorificare a obiectivelor istorice şi că, de asemenea, în judeţ au fost create rezervaţii şi arii protejate, dar numai o mică parte dintre acestea au fost amenajate pentru a permite accesul turiştilor. O resursă nevalorificată, se specifică în acceaşi Strategie, o constituie „turismul alternativ, pentru care există câteva zone prielnice (de exemplu, Lacul Surduc) dar ne-amenajate corespunzător”.
Aşa se face că, în prezent, în judeţ, susţin reprezentanţii C.J.T., capacităţile de cazare existente nu sunt valorificate decât în mică măsură, iar turismul practicat a rămas cu preponderenţă unul de afaceri, concentrat în special în centrele urbane, unde s-au înmulţit în ultimii ani hotelurile care oferă servicii de cazare de rang înalt.
În ceea ce priveşte turismul rural (şi în special agroturismul), acesta este ca şi inexistent, reprezentanţii C.J. Timiş apreciind că este slab dezvoltat.
Fără ajutor din partea statului, afacerile aferente turismului s-au dezvoltat singure, ajungând să reprezinte aproximativ 3% din cifra de afaceri a
