Banca Centrală Europeană (BCE) şi banca centrală americană (Fed) au în faţă probleme similare legate de fragilitatea redresării economice şi de creşterea preţurilor la materii prime, dar îşi creionează planuri diferite de acţiune, scrie The Wall Street Journal.
BCE, care în ultima lună a transmis constant faptul că nu va mai lăsa dobânda la minimul istoric de 1%, ar putea deveni prima bancă centrală mare care să ridice dobânda de la intrarea în recesiune în 2008.
În aşteptarea majorării, Euribor la trei luni, dobânda de referinţă pentru creditele în euro, a crescut ieri până la 1,269% pe an, maximul de după iunie 2009.
Fed pe de altă parte îşi duce mai departe politicile monetare relaxate, menţinând ratele dobânzii pe termen scurt în intervalul 0-0,25% şi pompând noi lichidităţi în economie prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale. În cadrul băncii se conturează o dezbatere din ce în ce mai aprinsă privitoare la momentul majorării ratelor dobânzii.
Politicile divergente ale băncilor centrale vor avea efecte uriaşe asupra creşterii economice, inflaţiei şi pieţelor financiare. Mizele sunt foarte ridicate pentru ambele bănci. Dacă mişcarea BCE de majorare a ratelor dobânzii în acest moment se va dovedi greşită, aceasta ar putea sufoca creşterea economică din zona euro. Dacă Fed va greşi pe partea politicilor relaxate, inflaţia din State ar putea creşte puternic, afectând economia.
Şi alte bănci centrale au abordări divergente. Banca centrală a Chinei a majorat rata de politică monetară cu un sfert de punct, în timp ce Banca Japoniei ar putea adopta noi măsuri de relaxare prin care credite cu dobânzi reduse ar fi direcţionate prin intermediul băncilor către zonele afectate de cutremurul şi tsunamiul de luna trecută. Banca Angliei, care se confruntă atât cu o inflaţie ridicată, cât şi cu riscul reapariţiei
