Târgovişteanul şi-a descoperit pasiunea pentru însemnele cluburilor sportive datorită tatălui său, fostul arbitru Puiu Tănase, şi a cultivat-o pe vremea când era jucător la CS Târgovişte.
Pare timid. Retras. La prima vedere, nu ai crede că Silviu Laurenţiu Tănase a fost un sportiv de performanţă. Fotbalist la CS Târgovişte în perioada de glorie a echipei. A practicat de asemenea boxul şi artele marţiale. Cel mai mult îşi aminteşte însă cu plăcere de anii în care a jucat fotbal.
„Am fost fundaş dreapta. Coleg de echipă cu Laurenţiu Reghecampf. Avea talent. Era bun. Şapte-opt ani, am activat în prima echipă a Dâmboviţei. Fotbalul a fost ceva special pentru mine”, povesteşte Silviu Tănase.
Târgovişteanul nu a putut urma până la capăt cariera sportivă. Necazurile nu au venit de la fotbal, ci de la karate. Avea 19 ani când destinul i-a reprogramat viaţa.
„Ajunsesem la centura verde. La o competiţie care se desfăşura la Sala Polivalentă, am suferit un accident. Adversarul m-a lovit cu piciorul puternic în spate. Am simţit o durere fulgerătoare şi am căzut la pământ. M-am ales cu o tasare de vertebre. Timp de trei luni, am stat la pat. De atunci, am încheiat socotelile cu sportul de performanţă. Mult timp, am fost deprimat. Nu mă mai regăseam. A fost o perioadă dură pentru mine. Medicii mi-au interzis să mai practic orice activitate care necesită efort fizic”, spune Silviu Laurenţiu Tănase.
Olimpic la fizică
Atras încă din şcoala generală de ştiinţele exacte, a urmat Facultatea de Fizică. În liceu, participase la toate olimpiadele şi obţinuse premii importante. După ce a susţinut examenul de licenţă, a predat fizica, însă numai un an de zile.
„Făceam naveta la ţară, undeva departe de Târgovişte. Acum, fizica mă ajută în activitatea pe care o prestez la o firmă privată. Îmi pare rău că nu pot preda, dar asta a fost conjunc
