Până acum pe această străduţă scurtă din Montparnasse, care se face din Avenue du Maine, paralelă cu Vercingétorix, un maţ de uliţă, ce a mai rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaîté, plină de teatre, la doi paşi de piaţa Edgar Quinet, Odessa, rue de Froidevaux mărginind marele cimitir ce poartă numele cartierului, unde dorm Cioran şi Eugen Ionescu; în fine bulevardul Mont - parnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui celebre, una după alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde îşi beau cafeaua pe vremuri Lenin şi Troţki.

Întâmplarea a făcut ca, în locuinţa atelier de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă, proprietatea prietenilor mei buni Dody şi Any ce mă adăpostesc, să dau, în biblioteca lor, de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în fran- ţuzeşte, după părerea mea mult prea explicit: Paris est une fête, Parisul este o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduţa asta nouă, recent croită, singurul om al scrisului care a locuit un timp aici, s-a nimerit să fiu eu, cu bună- voinţa prea gentililor soţi Nicol.

Parisul anilor 1921-1926 ai tânărului romanicier american, ediţia franceză apărută la Gallimard eu îl citesc aici cu pasiune, în apartamentul lor luminos.

E ca o a doua trecere prin Paris ce o fac zi de zi. Acţiunea petrecându- se în Cartierul latin, e cu atât mai atrăgătoare. Astfel, fac cunoş- tinţă în fine cu Gertrude Stein – care locuieşte lângă Grădina Luxemburg pe strada Fleurus la nr. 27 –, Miss Stein, cum îi spune de obicei Hemingway, care se duce des la ea şi despre care până atunci ştiam că ar fi fost autoarea faimoasei denumiri Generaţia pierdută...

În realitate, însă, chiar miss Stein povesteşte în cartea tânărului scriitor american de pe atunci, cum un garagist care trebuia să-i repare Fordul, uitase s-o facă, nefiind serios, iar miss Stein, recla