Jerome Olive, directorul general al Automobile Dacia, a declarat într-un interviu exclusiv acordat revistei Capital că trebuie găsit un echilibru între câștigurile salariale ale celor care produc, cele ale acționarilor şi investiţiile necesare pentru asigurarea viitorului uzinei. Dacă se menține trendul actual și în următorii ani uzina românească ar putea avea costuri salariale mai mari decât cele din Slovenia sau Turcia.

Capital: A fost luată în discuție la nivel de conducere a Grupului Renault și majorarea capacității de producție din România prin extinderea uzinei de la Mioveni sau prin construirea uneia noi înainte de a alege Tangerul. De ce nu a fost posibil acest lucru?

Jerome Olive: Ideea de a dubla capacitatea de la Pitești pentru a ajunge la 700.000 de mașini a fost exclusă în final. Dacă luăm ansamblul de care v-am vorbit anterior - uzina de vehicule, cea pentru motoare, centrul logistic - el reprezintă peste 13.000 de persoane. Nu sunt multe entităţi de talia asta în Europa. A dubla capacitatea uzinei înseamnă a-i creşte exponenţial complexitatea. Eu vin de la o uzină unde sunt două linii de producție (n.n. – Douai). Este excesiv de complicat, mult prea complicat, inclusiv pentru management. Suntem convinși că o uzină care asamblează între 300.000 și 350.000 de unități poate fi considerată una optimă. Dacă adăugăm aici și celelalte activități de pe platforma Dacia, o uzină mecanică care produce mai mult de un milion de șasiuri pe an, inclusiv pentru export, când există o turnătorie de aluminiu importantă, care este pe care să îşi crească capacitatea, 300.000 - 400.000 de motoare, cutii de viteze, etc, avem deja un ansamblu industrial. Ni s-a părut important ca, pentru o gamă de vehicule care este destinată Europei, dar şi pieţelor din afara ei, din Africa de exemplu, să ne punem problema ca, dacă avem nevoie să creştem capacitatea, s