Mi se pare un semn de rău că nu mai apare Gândul pe hîrtie. Chiar dacă de multe ori mă iritau comentariile lui CTPopescu, nu puteam să nu recunosc că ziarul era de la bine făcut în sus. Gândul s-a încăpăţînat să-şi păstreze ţinuta pînă în ultima zi. Era substanţial, în cele doar 16 pagini ale lui, bine construit, şi dacă voiai să fii „la zi” fără să cumperi toate ziarele de pe tarabă, te puteai mulţumi cu Gândul lui CTP. Să ne înţelegem, asta nu înseamnă că mă fac că uit protoistoria acestui ziar şi a lui CTP. Pur şi simplu mi se pare îngrijorătoare dispariţia sa pe hîrtie. Şi mai îngrijorătoare mi se pare indiferenţa faţă de simptomul pe care îl reprezintă această dispariţie. Dacă ar fi fost un ziar tîmpit, aş fi înţeles, dacă ar fi fost un ziar cenuşiu, ar fi fost explicabil. Dar cînd păcatul capital al Gândului e că a refuzat să se tabloidizeze şi să adopte formula de succes cu „fata de la pagina 5”, ce să-i reproşezi? Că a vrut să rămână un ziar care nu se ocupă de aventurile cuplului Columbeanu şi de viaţa Ginei nu ştiu cum? Că a crezut, pînă în ultima zi, că în România există şi cititori de ziare pe care nu-i interesează asemenea subiecte? Există, dar nu destui, încît Gândul să poată rezista pe hîrtie. Păcat.

Mi se pare un semn de rău că nu mai apare Gândul pe hîrtie. Chiar dacă de multe ori mă iritau comentariile lui CTPopescu, nu puteam să nu recunosc că ziarul era de la bine făcut în sus. Gândul s-a încăpăţînat să-şi păstreze ţinuta pînă în ultima zi. Era substanţial, în cele doar 16 pagini ale lui, bine construit, şi dacă voiai să fii „la zi” fără să cumperi toate ziarele de pe tarabă, te puteai mulţumi cu Gândul lui CTP. Să ne înţelegem, asta nu înseamnă că mă fac că uit protoistoria acestui ziar şi a lui CTP. Pur şi simplu mi se pare îngrijorătoare dispariţia sa pe hîrtie. Şi mai îngrijorătoare mi se pare indiferenţa faţă de simptomul pe care