Psihoterapolitica este titlul celei de-a doua antologii de dramaturgie contemporană în traducere românească – ea urmează să apară, zilele acestea, la Editura ART. În avanpremieră, publicăm un fragment din postfaţa care însoţeşte acest volum. În timp ceClasa noastră se pregătea să facă parte din această antologie, Tadeusz Slobodzianek primea Premiul Nike, una dintre cele mai importante distincţii literare în Polonia, acordată de Gazeta Wyborcza şi printre ai cărei cîştigători se numără Czeslaw Milosz, Tadeusz Rózewicz, Andrzej Stasiuk şi Olga Tokarczuk. Unii ar numi o asemenea recunoaştere drept curat masochism – dar publicaţia lui Adam Michnik exersează astfel de forme de masochism încă de pe vremea cînd sloganul ei era „Nu există libertate fără Solidaritate“. Aproape un deceniu înainte ca textul lui Slobodzianek să prindă viaţă,Gazeta Wyborcza publica materiale care confirmau informaţiile istoricului Jan T. Gross despre faptul că polonezii din tîrgul Jedwabne îşi omorîseră propriii vecini evrei. Trei dintre piesele publicate aici orbesc despre traumatizantele relaţii polono-evreieşti – iar viziunea lui Zadara/ Demirski (Tykocin) şi cea a Malgorzatei Sikorska-Miszczuk (Valiza) sînt forme personale de agregare ale aceleiaşi substanţe care pune în mişcare Clasa noastră a lui Slobodzianek. Sursa documentară a acestuia din urmă e, în mod transparent, „cazul Jedwabne“ (care – prin condiţia lui de „deschizător de drumuri“, efortul de a dovedi faptele şi de a identifica mecanismele ce l-au făcut posibil – abundă în detalii, de la biografia amănunţită a personajelor la cronologia desfăşurată a pogromului şi a urmărilor lui). La Jedwabne, evreii au fost puşi să plivească iarba din piaţă cu linguriţa, la Jedwabne au cărat statuia lui Lenin pe umeri, la Jedwabne au fost strînşi într-un hambar şi arşi de vii. La Jedwabne, satul era destul de mic pentru ca ucigaşii şi victi