De şapte ani sunt orăşeni cu acte şi totuşi trăiesc ca acum un secol. Satele declarate oraş în 2004, pe când ne străduiam să impresionăm Uniunea Europeană, işi doresc astăzi să revină la zona rurală.
Promisiunile guvernanţilor au rămas deşarte. Canalizarea, apa curentăşi asfaltul n-au ajuns la ţăranii deveniţi orăşeni, în schimb, plătesc taxe de două ori mai mari ca înainte şi asta îi enervează peste măsură.
Oraşul Flămânzi. Case cât vezi cu ochii, un pâlc de blocuri înnegrite de vreme, drumuri proaste şi nici măcar o palmă de trotuar. Oamenii îşi duc viaţa aşa cum o fac din moşi-strămoşi înfruntă zilnic nămolulpână la genunchi.
Puţin mai jos, alt oraş, acelaşi scenariu. Broşteniul ar putea ajunge, cu puţinăbunăvoinţă, staţiune. Drumurile proaste, dezinteresul autorităţilorşi lipsa locurilor de muncă fac însă imposibilă dezvoltarea localităţii. Blocurile din centru au ajuns suport pentru hainele întinse la uscat.
Cele peste treizeci de localităţi declarate oraşîn 2004, trăiescşi o altfel de dramă. Nu mai pot primi bani europeni pentru zone rurale din cauza urbanizării de faţadă. Iar fondurile pentru oraş nu le pot accesa pentru că nu au suficienţi locuitori. Pe larg despre oraşele sat, duminică, la ora 21:00, la emisiunea În Premieră, pe Antena 3.
De şapte ani sunt orăşeni cu acte şi totuşi trăiesc ca acum un secol. Satele declarate oraş în 2004, pe când ne străduiam să impresionăm Uniunea Europeană, işi doresc astăzi să revină la zona rurală.
Promisiunile guvernanţilor au rămas deşarte. Canalizarea, apa curentăşi asfaltul n-au ajuns la ţăranii deveniţi orăşeni, în schimb, plătesc taxe de două ori mai mari ca înainte şi asta îi enervează peste măsură.
Oraşul Flămânzi. Case cât vezi cu ochii, un pâlc de blocuri înnegrite de vreme, drumuri proaste şi nici măcar o palmă de trotuar. Oamenii
