Pentru mancare sanatoasa, doamna Violeta face cate 50 de kilometri - de la Bucuresti pana la Poienarii Burchii, in Prahova. Se aprovizioneaza de la. Manastire. Face comisioane si pentru prieteni. La Manastirea Pissiota, dupa rugaciunea de dimineata, maicuta Alexia se apuca de treaba. Au venit clientii! Maicutele din asta traiesc. Cresc vaci, curcani, gaini, porci, rate. Hranesc orataniile cu boabe de pe terenul manastirii. Verdeturile si le cresc in propriile sere. Fara chimicale. Nimic certificat eco - doar pe incredere si cu frica de bunul Dumnezeu.
Suntem ceea ce mancam - spun medicii. Asa a aparut curentul slow-food, ca protest fata de fast-food-ul care ne-a luat mintile. "Slow" inseamna in engleza "incet", opusul lui "fast"- rapid. In anii 80, un italian - Carlo Petrini - a pornit o serie de proteste in fata lanturilor de fast-food de la Roma, care lasa micile restaurante locale fara clienti si distrug traditia. In 30 de ani, a castigat adepti in toata lumea, chiar si in Romania. Adeptii slow food fac lucruri simple: s-au intors la gatit, petrec ore bune in bucatarie si au redescoperit obiceiul zilnic al mesei in familie. Manaca ce se produce prin apropiere - pe principiul ca alimentele aduse de peste mari si tari isi pierd nutrientii si vitaminele si mai rau, descurajeaza agricultura locala. Unde mai pui ca transportul alimentelor de peste mari si tari polueaza - deci nu e deloc ecologic!
Si la Bucuresti, slow-food-ul este in voga. Doamna Nana si familia ei mananca doar chestii gatite in casa, cu produse de pe la taranii din imprejurimi. Madalina era fan si victima sigura a fast-food-ului, dar cateva luni in America au pus-o pe ganduri. Acum, mananca in familie, mananca mai putin. Recunoaste ca are noroc cu soacra ei, care gateste intr-una. Are si motiv, ea si Nana au un mic bistro in buricul targului, unde vand mancare "sanatoasa", spun ele - fa
