Dacă ar exista un premiu care să se decerneze pentru abordarea cea mai imaginativă a trecutului românesc, în anul 2009 s-ar fi cuvenit ca distincţia respectivă să-i fie decernată lui Nicolae Ioniţă. Numele menţionat îi aparţine unui inginer, „iniţiatorul de visu al ideii şi autorul de facto“ al Istoriei literaturii române desenată de mari graficieni ai lumii (Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2009, 424 p.). Domnia sa le-a propus unor graficieni şi caricaturişti de pe mapamond – din Occident, ca şi din Orient – o listă de nume importante ale trecutului nostru literar, obţinînd o preţioasă galerie de imagini care îi înfăţişează pe maeştrii penei beletristice de la Dunăre, Carpaţi şi Marea Neagră. Documentîndu-se după puteri şi ştiinţă, pornind de la portrete fotografice sau reprezentări picturale de epocă, fiecare dintre artiştii contemporani a creat imagini noi ale literaţilor noştri, pe care, într-o fază ulterioară, Nicolae Ioniţă le-a reunit în galerii aferente fiecărei personalităţi evocate. Ceea ce a rezultat a fost o succintă, foarte personalizată istorie în imagini a literelor româneşti, în succesiuni interpretative ce echivalează cu mărturiile unor demersuri psihanalitice, cu continuarea reveriilor unora sau cu resuscitarea spiritului vivace al acelora. „…Compoziţiile… sînt stratificări simbolice, apte să comunice mult şi nuanţat despre personalitatea celui fixat pe lumina albă a foii de desen“, remarcă, pe bună dreptate, Lucian Chişu, prefaţatorul năstruşnicei lucrări. Este, practic, prima dată cînd istoria literară devine galerie plastică, succesiune de expoziţii tematice riguros organizate în jurul numelor selectate să intre în antologia de nume reprezentative pentru devenirea scrisului din patrie. Totodată, este pentru întîia oară cînd o istorie a literaturii române este „scrisă“ – mă rog, pusă în pagină – de un grup atît de mare de „experţi“ stră