Am regăsit Teatrul de Balet Sibiu, la recenta premieră cu Paquita şi Carmen, animat de aceeaşi dorinţă de afirmare şi de continuă remodelare, încetăţ enite aici de câţiva ani, ba chiar cu o veste bună în plus.

Acum, când o serie de instituţii de dans se destramă sau sunt ameninţate cu destrămarea, Teatrul de Balet Sibiu a primit clădirea unui fost liceu din localitate, care va fi reamenajată şi extinsă spaţial, pentru a putea servi multiplelor nevoi ale unei companii de balet, căci instituţia tinde spre o independenţă completă.

Componenţa companiei este, bineînţeles, şi de astă dată, în bună parte alta, după modelul trupelor occidentale, în care dansatorii migrează, din timp în timp, de la un teatru la altul. Trei continente, Europa, America şi Asia, îşi au reprezentanţi în compania sibiană, alături de dansatorii români şi de invitaţii speciali, chemaţi pentru respectiva premieră. Iar coregrafii care au pus în scenă cele două piese ale acestei premiere sunt doi artişti români, care au cariere şi recunoaşteri naţionale şi internaţionale, Florin Brânduşă şi Pavel Rotaru.

Ca prim balerin, Florin Brânduşă, a evoluat pe scenele celor mai mari companii din ţară: la Opera Română din Cluj-Napoca, la Teatrul de Balet Clasic şi Contemporan din Constanţa, la Opera Română din Timişoara şi la Opera Naţională Bucureşti. În prezent lucrează în alte zone geografice, ca maestru de balet la National Ballet of Korea şi Universal Ballet din Seul şi ca profesor la National Korean University, dar şi în SUA, la Brandusa Moore Ballet Academy din Pocatello, Idaho. În conformitate cu formaţia sa academică, Florin Brânduşă a ales să monteze la Sibiu o suită de variaţii clasice selectate din baletul Paquita, pus pentru prima oară în scenă la Opera din Paris, în 1846, pe muzică de Édouard Deldevez şi reluat într-o nouă versiune, de Marius Petipa, la Sankt-Petersburg, în 18