A reprezentat România la canotaj timp de 14 ani şi a reuşit să obţină două titluri de vicecampioană olimpică înainte de a se înrola în Jandarmerie.
Iulia Băbeică, după cum o chema înainte de căsătorie, a fost atrasă mereu de sport. Încă de mică a practicat handbal şi atletism. A descoperit canotajul ceva mai târziu, prin intermediul televizorului.
„Am văzut-o pe Sanda Toma cum a devenit campioană mondială şi olimpică şi m-am îndrăgostit de canotaj, deşi nu ştiam cu ce se mănâncă. S-a înfiripat ceva în mintea mea de copil. Nu credeam că voi ajunge să am un rezultat în sport“, îşi aminteşte campioana la canotaj.
Lupta pentru lotul naţional
La 16 ani, Iulia a participat la o preselecţie la Botoşani, în urma căreia a fost aleasă pentru canotaj şi toate planurile adolescentei au fost date peste cap.
„Aveam 16 ani şi voiam să dau treapta la liceul Pedagogic. Marcel Axinciuc m-a chemat pentru un concurs de atletism. Eram dezamăgită pentru că nu îmi plăcea. După ce am date probele fizice mi-a spus că e vorba de canotaj“, povesteşte ea.
După cinci ani de muncă la clubul Metalul Bucureşti, a decis să renunţe la activitatea sportivă dacă nu va reuşi să prindă lotul naţional. „În ’89 eram singura fată din lot care nu aveam vârsta de tineret. Eu aveam 21 de ani şi trebuia să fiu la consacrate. Mi s-a spus să îmi văd de treabă şi să muncesc. Aşa am ajuns să reprezint România în 1990 la Campionatele Mondiale din Australia“, îşi aminteşte canotoarea. La prima participare la campionatele mondiale, a reuşit să obţină şi primele rezultate notorii. „În toamna lui ’89 am devenit campioană balcanică la Iaşi. În ’90 am tras la toate probele posibile. Mi-au plăcut ramele şi la campionatele din Australia am devenit campioană mondială la două probe, la patru şi la 8+1“, spune sportiva. Rezultatele de excepţie au calificat echip
