Realizarea unei topografii complete care să delimiteze zonele exploatate literar de Mircea Eliade în prozele sale ar plasa perimetrul Calea Victoriei mai degrabă în relaţie cu acel Bucureşti violent, fie al tulburărilor din anii '30 (în romanul Întoarcerea din Rai), fie al bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (în 12.000 de capete de vite).
Cât despre zona cuprinsă între cele două străzi care delimitează geografia personală a lui Pavel Anicet, teatru al evenimentelor din roman, şi aceasta apare îndeobşte în relaţie cu violenţele ce marchează viaţa politică românească în interbelic. Imaginea Bucureştiului "modern", din romanele de factură realist-psihologică, urmăreşte, cum se poate vedea din imaginile ataşate, deopotrivă "filmul" evenimentelor violente din anii 30 (atât cele de la Atelierele Griviţa, din 1933, cât şi cele din martie 1932, prezente în naraţiune prin intermediul rememorării lui Emilian), dar şi pe cel al trăirilor personajelor, care se întâlnesc, locuiesc sau se plimbă preponderent în aceeaşi parte a Bucureştiului.
În romanele realiste, topografia bucureşteană consemnează scena unor conflicte sau delimitează un anumit parcurs al personajelor, dublat de obicei de exerciţiul unei rememorări, de un monolog interior ce oferă un insight în psihologia acestora. Cu alte cuvinte, geografiei exterioare îi corespunde o geografie spirituală, a personajelor, despre care vorbesc chiar acestea, într-o serie de monoloage interioare (Pavel Anicet aminteşte în mai multe rânduri de geografia sa "interioară" sau "spirituală"; geografia exterioară e, de fapt, o imagine în oglindă a acestui parcurs lăuntric, ea se delimitează în funcţie de procesul unei rememorări care implică locaţii şi personaje prezente în naraţiune prin intermediul evocării).
Departe de Bucureştiul mitic, transfigurat prin filtrul nostalgiei şi dublat cu o se
