Ca să nu fie nici o confuzie: Realitatea TV a domnilor Vîntu ori Ghiţă ori care o fi acolo şi Antenele domnului Voiculescu sunt instrumente de propagandă obscenă care nu au nimic de-a face nici cu ştirile nici cu jurnalismul. Dar instrumentele de propagandă obscenă au tot dreptul să existe şi nu e treaba statului sau a CNA să intervină. Problema e a noastră că le dăm credit.

"Moni", "Iri", "Oana", "Pepe"? Vă interesează? Se pare că da, şi încă foarte mult! Potrivit unui sondaj IRES, 90% dintre români au fost interesaţi de divorţurile unor oameni pe care nu îi cunosc şi care nu au nici un fel de calităţi personale care să îi recomande pentru notorietate publică. Cum au devenit doamna Monica Columbeanu şi soţul sau ex-soţul aferent subiect de ştiri? Cum se califică povestea unei tinere anoste care s-a căsătorit cu un domn mai în vârstă la fel de anost şi care mai târziu şi predictibil a divorţat - cea mai plicticoasă poveste posibilă, fără supărare - pentru "prime time" sau "breaking news"? Răspunsul cel mai onest este că nu se califică. Cu toate acestea suntem invadaţi brutal şi fără oprire de non-ştiri şi de non-subiecte de presă. Dar problema nu sunt persoanele citate mai sus care - cu toată mediatizarea - ramân la fel de insipide, de vulgare şi de lipsite de importanţă. Problema sunt cei care consumă aceste non-ştiri, adică dumneavoastră.

În revista 22, Vasile Dâncu susţine că otevizarea rapidă a României răspunde unor emoţii primare care ne-ar face să preferăm realitatea confecţionată de televiziuni "României reale" care încetează să mai existe. Suntem, afirmă domnul Dâncu, victime ale unei schizofrenii collective în care ne-ar fi aruncat propria ipocrizie pentru că ne pretindem preocupaţi de morala publică în timp ce consumăm cu nesaţ poveşti sordide despre Oana Zăvoranu. Dar aceasta este o explicaţie de sociolog şi putem să ne descurcăm mai bin