Contând printre afecţiunile psihiatrice care au cunoscut o reală evoluţie în ultimii ani, tulburările bipolare sunt caracterizate prin alternarea de faze depresive şi de faze de bună dispoziţie. Între stările de exaltare şi cele caracterizate de căderi există însă o distanţă – arată revista belgiană LE GENERALISTE, care, în nr. 995, se ocupă pe larg de această afecţiune. Aflăm, de asemenea, că există două feluri de tulburări bipolare: cea de tip 1, care corespunde tuturor caracteristicilor bolii şi cea de tip 2, definită prin alternanţa fazelor depresive cu cele maniacale, ceea ce creează mari dificultăţi la punerea diagnosticului. (...)

Contând printre afecţiunile psihiatrice care au cunoscut o reală evoluţie în ultimii ani, tulburările bipolare sunt caracterizate prin alternarea de faze depresive şi de faze de bună dispoziţie. Între stările de exaltare şi cele caracterizate de căderi există însă o distanţă – arată revista belgiană LE GENERALISTE, care, în nr. 995, se ocupă pe larg de această afecţiune. Aflăm, de asemenea, că există două feluri de tulburări bipolare: cea de tip 1, care corespunde tuturor caracteristicilor bolii şi cea de tip 2, definită prin alternanţa fazelor depresive cu cele maniacale, ceea ce creează mari dificultăţi la punerea diagnosticului. Mai ales că, cel mai frecvent, pacientul se adresează medicului când se află în stare depresivă, fără să evoce şi antecedentele hipomaniace, care, pentru el, trec drept normale sau banale. Tocm Publicitate ai de aceea – consideră specialiştii – heteroanamneza poate avea, în aceste situaţii, un rol crucial. Soţia pacientului, părinţii lui, alte persoane apropiate pot raporta elemente majore asupra diferenţei dintre pacientul deprimat din prezent şi acelaşi bolnav de acum câteva luni, când creierul lui funcţiona în „plină viteză“, omul vorbea fără încetare, se trezea dimineaţa foart