Credeţi că aţi putea comunica fără să deschideţi gura? Dar şi fără să daţi din mâini? Sau fără să scrieţi mesaje pe hârtie ori pe ecranul telefonului? Editura Casterman şi RATP (Reţeaua Autonomă de Transport Pariziană) s-au gândit la o soluţie simpatică pentru această problemă. O soluţie care se bucură şi de beneficii adiţionale.

În colecţia "Cause toujours" (o prescurtare a expresiei "Cause toujours, tu m'intéresses…" şi care înseamnă "Poţi să vorbeşti, oricum nu te ascult"), condusă de Claude Fay, au apărut "Les Textopolitains", nişte cărţi detaşabile cu un profil aparte, care au fost lansate cu ocazia Salonului de Carte de la Paris din acest an. Pornind de la ideea că transporturile în comun "sunt nişte spaţii ale promiscuităţii, nişte spaţii relativ anonime", editorii au imaginat nişte carnete cu 44 de cupoane ce pot fi smulse şi remise vecinului de metrou sau de autobuz, alături de un zâmbet sau de o ocheadă complice. Sau, pur şi simplu, cu o mină albă, precum Marcel Marceau. De altfel, pe coperta cărţii stă scris elocvent: "Tot ce n-aţi îndrăznit încă să-i mărturisiţi vecinului dumneavoastră de strapontină". Fiecare foaie conţine un mesaj care poate fi înmânat în tăcere şi care îşi aşteaptă doar adecvarea la o situaţie de viaţă şi de transport în comun. Trebuie doar decupat din carneţel, ca un cec. Iată câteva exemple: "Şi eu am citit cartea asta", "Îmi împrumtaţi şi mie căştile dumneavoastră?", "Good luck in Paris". Sau (dar asta e pe riscul dumneavoastră) "Hei, sunteţi deschis la şliţ!"

Aceste impromptuuri hazoase şi care iau peste picior incomunicabilitatea din societatea contemporană sunt datorate ziaristei Anne Cazaubon, o persoană care cunoaşte excelent lumea tăcerii, câtă vreme a fost interpretă în limbajul semnelor. Dorind să reinventeze comunicarea într-un spaţiu al înghesuielii, al vacarmului şi cacofoniei, de fapt, al singurătăţii cole