Maestru electrician din anul 1948, Marcel Ratuşenco s-a apucat de creat parafulgere de-abia la vârsta de 64 de ani. Chiar dacă autorizaţia i-a expirat anul trecut octogenarul afirmă că la rugăminţile unei cunoştinţe este tentat pentru o ultimă instalaţie, a şaptesprezecea
„Mi-a expirat autorizaţia anul trecut şi mi-am zis că gata, îmi ajunge. Ce să o mai reînnoiesc la vârsta mea?!” afirmă Marcel Ratuşenco (81 de ani) specializat în paratrăsnete în timp ce ne arată mândru fosta legitimaţie.
Cu toate acestea, nea Marcel este hotărât să mai facă o ultimă instalaţie. „A venit un director dintr-un sat din apropiere de Giurgiu şi m-a rugat să îl ajut cu un paratrăsnet. Îşi construieşte o vilă în câmp deschis şi are nevoie de protecţie împotriva naturii. O să merg acolo şi o să îl ajut cu sfaturi şi cu nişte calcule”.
Primele paratrăsnete, la o fabrică de vopsele
A răspuns zeci de ani de partea electrică a construcţiilor industriale, însă de-abia după Revoluţie, la bătrâneţe, a pus în aplicare visul său, acela de a face paratrăsnete.
„Îmi plăcea să inventez chestii de mic. Îi înnebunisem pe farmacişti pentru că le cumpăram toată clorura de potasiu. O amestecam cu zahăr şi făceam artificii şi planoare. Eram fascinat de electricitate, probabil moştenire de la tatăl meu, însă de-abia în 1994 am reuşit să fac primul paratrăsnet” povesteşte bărbatul.
Apariţia în comuna Frăteşti a unei fabrici de vopsele necesita paratrăsnete din cauza materialelor inflamabile. Fiind cunoscut drept un meseriaş foarte bun în Giurgiu, patronul firmei a luat legătura cu Ratuşenco.
„A venit la mine şi mi-a zis dacă sunt în stare să îi fac un paratrăsnet. Stăpâneam partea teoretică foarte bine însă nu îmi pusesem ideile în practică până atunci. Am acceptat” povesteşte nea Marcel care pe-atunci avea 64 de ani.
După o analiză a terenului şi a construcţ