România are potenţialul de a atrage proiecte energetice majore, pe energie convenţională sau regenerabilă, dar lipsa unor decizii întârzie concretizarea acestor planuri şi uneori îi sperie pe investitori. Totodată, mulţi specialişti au părăsit sectorul de stat alegând mediul privat, iar mediul privat a ajuns acum să ceară soluţii de la un sector sărăcit de resurse umane competente. Dacă totuşi există aceste competenţe, ele sunt sufocate de cei numiţi politic în boardul companiilor şi în poziţii executive. Acestea au fost unele dintre concluziile seminarului organizat de ZF, Focus pe energie: România, locaţie strategică pentru marile proiecte în următorul deceniu, care a avut ca parteneri casa de avocatură Peli Filip, Bancpost, casa de avocatură Salans, Nuclearelectrica, Siemens, Alpha Bank şi CEZ România. În România se vorbeşte de ani de zile de campioni energetici, de proiecte de miliarde de euro, de strategii pe termen lung, de un cadru legislativ atrăgător pentru investitorii în energie verde, dar în prezent niciunul dintre aceste planuri nu a depăşit stadiul de hârtii. Mai îngrijorător este faptul că nici măcar acum reprezentanţii statului nu sunt de acord asupra modului în care ar trebui structurat pe viitor sistemul energetic, recunoscut însă la unison ca fiind unul dintre puţinele atuuri pe care România le mai are.

"Ministerul Economiei este în continuare dornic să facă cele două companii energetice. Ne-am an­gajat însă în faţa FMI-ului cu o serie de soluţii alternative. Una dintre acestea este crearea unor complexuri ener­getice. Unul ar trebui să cuprindă cele trei complexuri energetice din Oltenia şi o parte a SNLO, iar celălalt ar trebui să cupleze partea rentabilă din CNH cu cele două termocentrale care folosesc huila: Deva şi Paroşeni. Hidro­electrica şi Nuclearelectrica ar trebui listate", a spus Alexandru Săndulescu, director al direcţiei pol