Resentimentar, revendicativ şi vindicativ a fost etichetat de către duşmanii săi, dar şi de către cei neimplicaţi într-un război al nervilor întins pe câteva decenii anterioare evenimentelor din decembrie 1989, dr. Sergiu Duca (1936–2004), autorul paginilor de jurnal intitulate generic „Obstacole“. La capătul lecturii, nu poţi totuşi să nu te întrebi: un om integru, un chirurg de clasă, viitor profesor universitar, inovator şi inventator de metode şi tehnici chirurgicale, autor de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de largă circulaţie poate fi etichetat astfel, după cum n-au ezitat să o facă adversarii săi, pentru că nu accepta, împotrivindu-li-se, racile la ordinea zilei în regimul politic totalitar comunist, între care abuzul de putere? Comentarii despre această carte, la rubrica Jurnal de Jurnale, sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)

Resentimentar, revendicativ şi vindicativ a fost etichetat de către duşmanii săi, dar şi de către cei neimplicaţi într-un război al nervilor întins pe câteva decenii anterioare evenimentelor din decembrie 1989, autorul paginilor de jurnal intitulate generic „Obstacole“ (Ed. Dacia şi Casa Cărţii de Ştiinţă, 1998, Cluj), Sergiu Duca. După Alfred Adler, termenul resentiment numeşte o atitudine de ostilitate generalizată, provenind dintr-o situaţie inferiorizantă pe care subiectul nu o poate remedia1, situaţie normală în copilărie, în cele mai multe cazuri însă compensată la adult2. Potrivit dicţionarelor, delirul de revendicare – ne situăm, de această dată în patologic – se manifestă la un subiect paranoic care trăieşte certitudinea de a fi victima unei nedreptăţi, căutând prin varii mijloace satisfacţie sau reparaţie. Demersurile sale, adesea agresive, pot aduce prejudicii celor apropiaţi ori colectivităţii din care face parte. În fine, după Juvenal, răzbunarea ar fi plăcerea unui suflet mic