În continuarea dezbaterii privind legea pornografiei, Constantin Vică a scris pentru Pandora’s următorul text:

Ai spus pornografie, ai aprins beculețul roșu în mințile oamenilor. Ar trebui să ne plictisească toate aceste nesfârșite discuții. În schimb, tensiunea crește, taberele sunt doar două (cei pro și cei contra), lumea capătă un caracter maniheist în care discuția calmă și rațională nu-și va găsi locul.

În ultimele zile senatorii din Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare din Senatul României au votat în unanimitate modificare legii 196/2003 (privind prevenirea și combaterea pornografiei) și au prezentat-o presei, care a preluat informația și a modificat-o parțial (dacă tot era un lanț nesfârșit de modificări). Reacția comentatorilor online a fost rapidă și corectă și se poate rezuma așa: de ce se apucă senatorii să ne explice greșit cum să ne trăim viața privată? A fost nevoie de o luare de poziție oficială a unui Centru de Etică Aplicată ca senatorul Radu F. Alexandru să publice pe blogul personal noua variantă a legii și amendamentul care a născut dezbaterea. Mecanismul de urmărire a procesului decizional de pe siteul Senatului este inutil; acolo ar fi trebuit să apară aceste informații, nu pe un blog personal. Una peste alta, avem informația „de la sursă”. Dar problemele semnalate de cititori și eticieni rămân în picioare.

Prima problemă ține de introducerea, în articolul 1 al legii, a sintagmei „în scopul protejării minorilor”. Cât timp legea proteja demnitatea persoanei, de ce a mai fost nevoie de această adăugire? Minorii nu sunt persoane, nu beneficiază de drepturile omului? Apelul la „protecția minorilor” este un cal troian folosit întotdeauna de stat și oamenii săi pentru a restrânge libertățile indivizilor. Niciodată protecția nu se poate face prin lege în cazul minorilor: doar părinții și educația pe care aceștia o