Biografia poetului, prozatorului, jurnalistului şi memorialistului Nichifor Crainic (1889–1972), la patru decenii de la trecerea sa în lumea umbrelor, continuă să fie necunoscută, denaturată sau, pur şi simplu, inventată de unii dintre contemporanii săi a căror probitate ştiinţifică şi morală e discutabilă.
O sursă de informaţii biografice, literare, culturale şi politice o constituie, desigur, corespondenţa trimisă de Nichifor Crainic, timp de şase decenii, familiei şi unora dintre confraţii săi.
Remarcabile, sub cele mai diverse aspecte, sunt epistolele pe care le trimite lui Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Alexandru Busuioceanu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Emanoil Bucuţa, Aida Vrioni, Gheorghe I. Brătianu, G.D. Mugur, Constantin Angelescu, Ovidiu Papadima, Pan M. Vizirescu şi mulţi, foarte mulţi alţii.
Epistolele adresate, în timp, soţiei sale, Aglaia Crainic (1891–1946) şi fiicei, Fortuna Ioana Crainic (1921–1983), sunt extrem de interesante şi conţin o sumă de note, precizări şi date privitoare la oameni, locuri, fapte şi mentalităţi ce au menirea de a contribui la rescrierea unei biografii clare şi exacte a celui ce încă mai suportă indiferenţa şi oprobriul unora care nu l-au citit sau recitit.
Revelatoare sunt şi cele două epistole, ce se publică acum întâia oară, trimise soţiei sale, Aglaia Crainic, medic, cu studii strălucite la Viena, în care poetul Şesurilor natale evocă oameni şi fapte ce se cuvin a fi reţinute.
Impresionează capacitatea de a nara şi a portretiza a lui Nichifor Crainic, căruia nu-i scăpa nici un amănunt în ceea ce priveşte relatarea unor întâmplări ce au devenit, ulterior, istorie literară.
*
Sighişoara, 20 august [1]929
Hotel Steaua de Aur
Draga mea,
E o săptămână de când sunt aici şi chiar azi îţi