Amintiri vii au fost răscolite ieri, la manifestaţiile din centrul Capitalei dedicate împlinirii a doi ani de la protestele violente din aprilie 2009. Fiecare din oamenii care au venit ieri cu flori şi lumânări în Piaţa Marii Adunări Naţionale are câte o istorie aparte.

„Da, am aruncat cu pietre în Preşedinţie şi, în acel moment, m-am simţit bine. Vedeam în clădirea ceea un palat al zmeilor, plin de răi şi de trântori", povesteşte în şoaptă Dumitru.

Ne roagă să nu-i publicăm numele complet în ziar, pentru că-i este frică şi azi să nu fie persecutat. „Am văzut cum Gumeniţă (ex-comisarul Chişinăului, n.r.) lovea tinerii. Particip demult la mitinguri, i-am recunoscut imediat şi pe acei tineri îmbrăcaţi în civil care au provocat mulţimea", îşi aminteşte Dumitru.

CHIŞINĂU: Oficialii au picat din nou „testul 7 aprile"

Valeriu Boboc, un adevăr îngropat de doi ani

Imediat după proteste, a văzut pozele feciorilor săi publicate în ziare, ca fiind provocatori. „Le-am spus să plece peste hotare, pentru că dacă mai rămâneau, sfârşeau şi ei prin comisariate", spune Dumitru. Bărbatul provine dintr-o familie de deportaţi, de aceea a urât dintotdeauna comunismul.