BPOC, cea mai frecventă boală cronică respiratorie, are numeroase implicaţii la distanţă. Despre complianţa la terapie a bolnavilor, dar şi la ghiduri a medicilor care-i tratează, se vorbeşte, din nefericire, prea puţin în literatura de specialitate. Subiectul este amplu abordat de dl prof. dr. Florin Mihălţan. (...)

Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), cea mai frecventă boală cronică respiratorie, a avut şi continuă să aibă multe implicaţii şi suferinţe induse la distanţă. În pofida impactului pe care-l are în populaţie, se remarcă o multitudine de inadvertenţe, care intervin în diagnosticul, managementul şi terapia aceste boli (1). Păcatele legate de această afecţiune ţin în primul rând de subdiagnostic, subtratament, lipsa unei monitorizări corecte şi, nu în ultimul rând, de lansarea tardivă, în comparaţie cu astmul bronşic, a cercetărilor care să pătrun Publicitate dă mai în detaliu în patogenia acestei afecţiuni. Dacă aici ne mai gândim şi la modul de abordare, uneori incorect, al sistemelor naţionale de asistenţă a acestei boli, avem un tablou complet al acestei afecţiuni cronice. Din nefericire, despre complianţa la terapie a acestei categorii de bolnavi se vorbeşte încă foarte puţin în literatura de specialitate. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care BPOC, cu o prevalenţă de 4–6%, este extrem de vizibilă la 50% din vârstnicii fumători (2). De fapt, complianţa este afectată din două perspective: cea a medicilor, care nu aderă la ghiduri şi cea a pacienţilor, legată la rândul ei de mulţi factori. Datele de farmacoepidemiologie pot fi utile, oglindind, în mod indirect, problemele de complianţă prin analiza vânzării de medicamente. S-a remarcat în acest sens că, la persoanele peste 70–79 de ani, volumul de medicamente necesar este de şapte ori mai mare decât la cei de 20–29 de ani, iar la 60–69 de ani – de trei ori mai m