Preotul şi psihoterapeutul vindecă fără pastile, dar fiecare are metoda sa. Preotul ortodox defineşte depresia drept o stare spirituală de descurajare, de apăsare, toropeală, amor­ţea­lă, îngreunare a sufletului şi trupului. Pentru Sfinţii Părinţi, o parte im­por­tantă a tulburărilor pe care astăzi le considerăm drept pur psihice ţin, de fapt, de domeniul spiritual. Spre exemplu, anxietatea şi angoasa pot fi parţial raportate patimilor fricii şi tristeţii. Simptomul depresiv este pus de Părinţi în strânsă legătură cu acedia şi tristeţea. "Evagrie Ponticul, scriitor bicericesc, arată că tristeţea survine uneori prin frustrarea do­rin­ţelor, iar uneori este consecinţa furiei. Aşadar, depresia poate fi provocată de lipsa unei plăceri trupeşti, efectul unei neîmpliniri. Cel cuprins de depresie nu mai vede nici un sens în viaţa sa. Depresia poate apărea din cau­za necazurilor, bolii, relelor, mor­ţii. Această stare este provocată de în­singurarea omului, de lipsa de co­mu­nicare", spune părintele Gheor­ghe Holbea, care slujeşte la Biserica Pre­cupeţii Noi din Bucureşti. "Astăzi constatăm că, deşi aglomeraţi în centre urbane, trăim singurătatea colectivă şi anonimatul colectiv, şi aceasta pentru că omul, în ideologia glo-balistă, nu mai este considerat persoană unică şi irepetabilă, ci o rotiţă într-un mecanism care, dacă se strică, poate fi înlocuită. În lumea de astăzi, omul este confundat cu funcţia, cu meseria sau cu serviciul pe care poate să-l presteze. Se crede că este util societăţii doar atât cât poate să fie un «mijloc de producţie», iar omul se depersonalizează, se despirituali­zea­ză, uitând că vocaţia sa de bază este aceea de om. Nu ne naştem să fim muncitori sau specialişti în nu ştiu ce domeniu. Împlinim toate acestea temporar, dar ele nu trebuie să înlocuiască umanitatea din noi. În lumea contemporană, de multe ori omul devine element de statistică generală