…intreb, nu dau cu parul. Bine, asa, pe limba, imi vin mai multe cauze: pentru ca sunt moguli, asadar obisnuiti sa gandeasca in scheme simple – se da X, se mitueste Y, se obtine Z. Nu e nevoie nici macar de regula de trei simpla. S-o luam de la coada la cap: cand Z se intampla, il deranjeaza pe Y (eventual Y intra la puscarie), asa ca trebuie lucrat la X. E, in definitiv, o lume simpla, in care nu fugureaza nici moartea si nici viata de apoi, asa ca (in ciuda rationamentului platonician din Legile, cartea a X-a), oamenii isi imagineaza ca sunt destepti cand, in realitate, sunt prosti.
Reformulez, sa inteleaga toata lumea, y compris mogulii:
De castigat – pana si la capitolul financiar -au de castigat cei care gandesc “out of the box” – dincolo de cutie. Pana acum s-ar fi zis ca, la noi, alde Patriciu, Sarbu sau Vantu intra in aceasta categorie. Pe Voiculescu nu-l suspecteaza, nadajduiesc, nimeni, in afara celor care credeau sincer ca lumea a incremenit in proiect (desi, trebuie sa recunosc, omul a fost/este suficient de viclean pentru a realiza ca vicleniile cele mai mari le faci cu naivii de-acasa.).
Degeaba.
Da, toti cei de mai sus au fost “buni” cand a fost vorba de prinde valul oportunitatii si de a-l calari pana la capat – de a-l calari pana dincolo de tzarm, pana dincolo de momentul in care se transforma in stufaris, iar literele “DE CE?” (pe care le-am vazut odinioara scrise la intrarea in Decanatul Facultatii de Medicina din Cluj – si care, inutil sa precizez, ma obsedeaza inca de atunci – “de ce?”, “la ce bun?” “Qui prodest?”)
Fost-ai lele, cat ai fost.
“Dar de-acum – zise el c-un glas sfarsit/Dar de-acum s-a ispravit“.
Mogulii nu l-au cumparat pe Cioran.
L-a cumparat, cu o jumatate de milion de euro un oltean (de-al meu, pe jumatate). Ca de la jumatate de oltean la oltean ii spun c-a facut o afacere buna – pentru
