„Adevărul“ analizează o tendinţă ce prinde contur în mentalităţile românilor: alimentaţia ecologică. Apele tulburi ale discuţiilor despre problemele de nutriţie conduc adesea către soluţia „industriei“ eco. Este varianta alimentaţiei „bio“ o necesitate sau un simplu trend?

Copiii învaţă ce înseamnă mâncarea sănătoasă

Inerţia naturală a românilor cu privire la problemele „secundare" despre sănătatea mediului ori la propriul stil de viaţă este din ce în ce mai serios atacată de o nouă tendinţă: alimentaţia eco. Imaginile ce prezintă apocaliptic puberi supraponderali, numeroasele studii despre potenţiale cancere rezultate din consumul anumitor alimente ori campaniile tot mai vocale împotriva fast-food-urilor par să conducă spre aceeaşi soluţie: nutriţia „bio". Este eticheta „verde" soluţia cea mai bună pentru a ne păstra sănătatea, ori este o simplă ipocrizie?

Dacă pe vremuri bunicile mai făceau ciorbă din tocană şi din tocană ciorbă, până în urmă cu puţini ani, din indiferenţă sau nebăgare de seamă, ori, pur şi simplu, din cauza sărăciei, problema ecologiei în alimentaţie nu părea ceva mai mult de un simplu moft pentru cei cu dare de mână sau pentru rebelii care-şi petrec concediile la Vama Veche. Astăzi însă, ecologia nu mai este doar pentru Captain Planet şi pentru tinerii pletoşi, insistenţi şi aroganţi, iar fermitatea cu care este promovată arată că produsele ecologice, curate şi cu adevărat sănătoase, sunt imperative fireşti în alimentaţie.

„Agricultura ecologică" este costisitoare

În România însă, alimentele ecologice vin la pachet cu un „ingredient" important în plus: preţul ridicat. Produsele organice au un preţ direct proporţional cu suma investită în recoltarea lor, sumă de câteva ori mai mare decât în agricultura tradiţională. Astfel, absenţa fertilizatorilor chimici de sinteză sau a aditivilor artificiali, certifi