Un anumit sentiment de exasperare domneşte în Coasta de Fildeş unde fostul preşedinte Laurent Gbagbo rămâne baricadat în buncărul său, iar noul preşedinte Alassane Ouattara nu reuşeşte să reinstaureze calmul şi să asigure securitatea. "Nu plec" - cam aceasta este ultima declaraţie făcută de Laurent Gbagbo, din buncărul său, şi retransmisă de agenţiile de presă. Putem spune deci că toate negocierile au fost un eşec.

Nici apelul la reconciliere naţională lansat ieri de preşedintele Alassane Ouattara, nici soldaţii francezi care operează în capitala ţării, nici diverşii mediatori nu reuşesc să-l clintească din fotoliul prezidenţial pe Laurent Gbagbo, care dispune încă de o gardă fidelă şi bine înarmată.

Ce vrea el de fapt cu această logică sinucigaşă? se întreabă în prezent comentatorii. S-ar părea că atitudinea sa provocatoare este destinată să-i facă un rău mediatic cât mai mare rivalului său. El este supărat însă şi pe Franţa, şi probabil că ar fi încântat dacă trupele franceze ar interveni brutal provocând o baie de sânge, astfel încât mediile de informare internaţionale să difuzeze imagini cu copii şi femei ucişi în buncărul său.

Laurent Gbagbo îşi mai bazeză atitudinea pe un fapt, şi anume că în ţara sa care este un mozaic etnic comunităţile sunt uşor de stârnit unele împotriva altora. Ar fi suficient ca francezii să comită acum o greşeală tactică, să provoace moartea unor civili sau a unora dintre foştii responsabili politici aflaţi încă în jurul lui Laurent Gbagbo, iar propaganda anti-franceză ar face restul, adică ar asmuţi populaţia împotriva "fostei puteri coloniale".

Merită amintit în paranteză că în această ţară, Coasta de Fildeş, mare cam cât Germania, trăiesc în jur de 60 de etnii diferite care vorbesc în jur de 70 de limbi. Ele sunt de altfel considerate toate limbi naţionale, deşi franceza este cea care îi ajută pe aceşti