Gheorghe Nichita Dupa celebra zicala "gura pacatosului adevar graieste", ieri, primarul Gheorghe Nichita a comis-o la un eveniment destinat mestesugarilor tigani. Obisnuit sa dea cu bata in balta, primarul a dezvaluit detalii in premiera despre copilaria zbuciumata. Din declaratia edilului, se intelegea clar ca nu avea gard la casa. Ci o curte comuna cu doua familii de rromi si de evrei. Inevitabil apare intrabarea: Ce-i curge mai mult prin vene? Sange de tigan sau de evreu? Adevarul poate niciodata nu-l vom afla. "Eu am trait in orasul meu natal (Dorohoi - n.r.) intre rromi si intre evrei. Aveam evrei casa langa casa si bulibasa, la fel langa noi. Ieseam in aceeasi curte, aproape comuna, fara gard, si romani, si evrei, si rromi. In centrul orasului", isi aduce aminte Nichita cu drag.

Cert este ca edilul avea veleitati de turnator inca de mic. Deci pentru aceasta activitate trebuie sa ai cu certitudine... talent. Insa, mai tarziu, s-a demonstrat ca nici de atat nu era in stare. "Si reuseam sa stim despre copilul fiecaruia daca merge la scoala sau nu, ce a facut rau, ce a gresit, cum il pedepseste familia respectiva", a recunoscut Nichita. Si, ca sa arate cat este de tare, primarul si-a jignit colegii rromi de joaca din copilarie care nu au invatat foarte bine. A lasat de inteles ca acestia erau buni doar de lautari. "Reuseam sa ne jucam impreuna, sa ne intelegem impreuna, sa respectam sarbatorile impreuna. Si reuseam, intr-adevar, sa stam intr-o comunitate ca sa ne ajutam unii pe altii cand era nevoie. Am fost prieten toata viata mea cu bulibasa si cu copiii lui. Mi-au fost colegi copiii dansului. Au mai ramas repetenti, eu am mers mai departe. Dar cand m-am intors de la facultate si cand ma duceam acasa si era Sf. Gheorghe, veneau sa-mi cante de ziua mea. Ne imbratisam si ne respectam unii pe altii", a incheiat Nichita, rasufland usurat ca a reusit sa vo