"Tara sufletului meu"
- Mare bucurie sa va salutam pe pamant romanesc, dupa o absenta de doi ani de zile. Ce vant de primavara va aduce la Bucuresti?
- Romania a fost si va ramane intotdeauna tara sufletului meu, locul din care m-am inaltat in viata de artista, dar si in cea personala. Desi am izbutit sa ma realizez in lumea cea larga, cu inima am ramas totdeauna aici. Sentimental, n-am plecat niciodata. Romania e sipetul meu cu amintiri, dar si o permanenta provocare profesionala. De aceasta data, m-a adus acasa un concurs international de canto, din al carui juriu am fost invitata sa fac parte, un concurs in memoria maestrului Petre Stefanescu Goanga, un mare cantaret roman, pe care am avut norocul si onoarea sa-l cunosc ca foarte tanara studenta. Asadar, am raspuns cu si mai mare bucurie acestei solicitari a Operei Romane si a directorului ei, Catalin Arbore, pe care, de-altfel, il pretuiesc foarte mult. Este un om inteligent, talentat si care respecta enorm traditia si cantaretii romani. Din acest motiv a si initiat aceste concursuri internationale, dedicate memoriei unor colosale voci romanesti. Initiativa lui mi se pare absolut laudabila. Dupa cum stii, anul trecut, in noiembrie, opera din Bucuresti m-a omagiat si pe mine, printr-o seara absolut emotionanta, mai ales ca spectacolul dat in onoarea mea a fost "Madame Butterfly", rol de mare succes in cariera mea, pe care l-am interpretat, nu doar in strainatate, ci si aici, in Romania.
- Stiu ca activitatea pedagogica va preocupa in mod deosebit si sunteti o profesoara extrem de atasata de studentii ei. Cum ii gasiti pe invataceii romani?
- Sunt incantata sa vad ca scoala romaneasca de canto renaste, tinerele talente pot, din nou, sa-si deschida aripile, au la dispozitie mai multe oportunitati de afirmare. Singura strangere de inima mi-o da gandul ca tocmai acum, cand
