Dragoste pe micul ecran

De fiecare data cand primavara pune stapanire pe lume, imi aduc aminte de cea mai timpurie poveste de dragoste din viata mea. Eu cred ca exista o mare legatura intre trezirea naturii din somnul iernii si aparitia primelor tulburari de dragoste. Simti, alaturi de copaci si de flori, cum urca in tine toate sevele pamantului, incarcate de putere si energie. Simti ca se intampla ceva cu tine, ceva ce nu poti explica, ceva ce inca n-ai mai simtit, ceva ce te incarca de teama si neliniste si, in acelasi timp, de bucurie. Ceva ce te face sa fii mai incet, mai adormit oarecum si mai ponderat in toate, tocmai pentru a ascunde furtuna care ia nastere in trupul tau. Nu poti decat sa te compari cu copacii plini de muguri care stau gata sa explodeze in lumina tot mai mangaietoare a soarelui. Iti simti sufletul si mintea pline de ceva fara nume, care a pus stapanire pe tine si te tine captiv. Oricum, e o sclavie de care nu vrei sa scapi, in nici un caz.

M-am indragostit, pentru intaia oara, primavara. Nu de un om cu care m-as fi putut intalni pe drumul catre scoala, de exemplu, nu de cineva din lumea in care traiam, ci de un actor pe care-l vedeam mereu la televizor. Nu pot sa va spun ce fiori aveam, numai cand auzeam vocea lui; nu pot sa va spun cum ma tulbura chipul lui, jocul de scena, glumele si, mai ales, rasul acela putin duios, putin smecheresc, pe care-l avea intotdeauna cand incheia emisiunea si isi lua ramas bun de la privitori. Eram topita cu totul si numele lui era trecut prin toate caietele de scoala, in penarul de musama albastra, prin manualele dupa care invatam. Gandul imi era mereu la el, chiar si atunci cand trebuia sa ascult lectia la trigonometrie sau sa invat capitalele cine stie caror state din Africa ori din Asia. Eram atat de atasata de chipul si de prezenta lui, incat daca intr-o zi as fi vazut ca i-au crescut prin