Mararul, planta de cultura, originar din sudul Europei si Asia de sud-vest, a fost cultivat inca din antichitate de greci, romani si egipteni, pentru frunzele sale, utilizate mai ales in gastronomie. Astazi, se cultiva in toata lumea, fie pe suprafete intinse, cand este destinat industrializarii, fie in gradina, pe suprafete mici, pentru consumul casnic.
Deoarece semintele de marar sunt mici si extrem de usoare, vantul le poarta departe si asa se face ca mararul apare si in flora spontana, la mari distante de asezarile omenesti.
Recoltarea frunzelor pentru bucatarie poate incepe cand planta a ajuns la 10, 12 cm inaltime. Planta intreaga, pe care gospodinele o folosesc la prepararea muraturilor, se culege dupa 10, 12 saptamani, cand este in faza de inflorire. Iarna, mararul se consuma uscat sau sarat, pus la borcane.
De ce e sanatos
Frunzele si semintele de marar sunt bogate in vitaminele C, B1, B2 si PP, acid folic, caroten, saruri minerale precum fierul, potasiul, calciul si fosforul, flavonoide, fermenti, fitoncide.
In medicina, se folosesc frunzele, tulpinile si semintele de marar, sub forma de tinctura, pulbere, ceai sau macerat. Pulberea de marar se obtine prin macinarea intr-o rasnita de cafea a semintelor si inflorescentelor bine uscate. Se poate lua de doua ori pe zi cate o lingura, dar, inainte de a fi inghitita, se tine 10, 15 minute sub limba.
Cum faci ceaiul si tinctura
Pentru tinctura se pun trei, patru linguri de pulbere de marar intr-o suta de grame de alcool de 50 de grade si se lasa 8 zile la macerat, dupa care se filtreaza. Tratamentul cu tinctura dureaza 21 de zile. De trei ori pe zi, inainte de mese, se ia cate o lingurita de tinctura, dizolvata intr-un pahar de apa.
Ceaiul de marar este o bautura excelenta, recomandata si in curele de slabit. Se prepara
