Romania s-a afundat in cusururi indata dupa ce a imbracat rubasca sovietica, la mijlocul deceniului patru. Atat de infestat i-a fost ADN-ul, incat si actuala-i presupusa convalescenta sta sub pronostic rezervat. La fel de adevarat, raspunsul ei moral-afectiv la antidotul democratic veritabil este lipsit de consistenta.
Romanului ii e frica de bine, remarca Maiorescu. Adaugam ca refuza atitudinile transante, iar atunci cand e nevoit sa le adopte implora in sine venirea grabnica a timpului molcom, in care istoria se odihneste.
Dupa 1989, populatia romaneasca certifica prin tot ce a inghitit la urne ca nu poate arunca in focul purificator, pe de-a-ntregul lui, sumanul intesat cu pediculoza. Astfel, dupa sumedenie de guvernari altoite inertial pe o tulpina gaunoasa, ne aflam, pe o scara a timpului evolutiv, la gradatia T2.
Acel doi indica banal deceniile trecute de la Revolutie, spunand fizic ca s-a ajuns la el povarnit si la mica distanta de origine.
Marturie stau intamplarile perindate cotidian. Lipsuri, nevolnicie, desertaciune, pesimism. Actuala clasa politica este corolarul raspunzator al acelei mutatii politice de care aminteam. Ce a sadit Ion Iliescu in sera lui fesenestangista s-a modificat genetic intr-o cultura hibrida luxurianta.
Amestecul de inflorescenta nou creat expira toxic minciuna, vorbaria seaca, nelegiuirile, trocurile insidioase s.a.m.d.
Pseudoliberalismul de circumstanta, cu vadite nervuri populiste, bantuie fara oprelisti iarmarocul politic. Legile impamantenite de social democratie, precum tarusul hotarnic primordial, n-au putut fi combatute de asaltul firav si neinspirat al gruparilor de centru dreapta. Candva, primele viori ale politicii romanesti, taranistii si liberalii, reprezinta actualmente, din pacate, doar neputincioase umbre. Flautisti la portile amurgului.
@N_
