Marin Teodorescu alias Zavaidoc, s-a născut la Piteşti, la 8 martie 1896, dar s-a consacrat în crâșme din Capitală. Se spune că generalul Traian Mosoiu l-a numit astfel, numele fiind un derivat de la regionalismul „zavaidoacă” ce însemnă „neastâmpărat, năzdrăvan, energic şi vesel”.

Marin a moştenit talentul de la tată său, Tănase Teodorescu, lăutar, violonist şi ţambalagiu. Tănase îşi ţinea copiii aproape la nunţi şi petreceri. În afară de Marin, familia Teodorescu îi avea şi pe Vasile şi Zoe. Cei trei copii vor înfiinţa la Bucureşti Taraful Zavaidoc, după începerea Primului Război Mondial.

Marin şi Vasile se vor înrola în armată, în Regimentul 44 Infanterie, ca voluntari şi, ca să aline suferinţele bolnavilor, susţineau programe artistice.

„Livretul militar ne spune că avea înălţimea de 1,56 m şi 80 kg, şi, ca semnalmente, o cicatrice la buză, păr negru şi ochi căprui”, sunt câteva date despre lăutar la Centrul Cultural Piteşti.

După război, Bucureștii înfloresc şi Zavaidoc preferă să distreze lumea în localuri, nu la Operă, acolo unde îl vedeau mulţi. Avea nevoie de bani să-şi întreţină familia.

Disc după disc

Ajunge să cânte în Ungaria, Bulgaria, Paris (la Expoziţia Universală din 1937 însoţeşte delegaţia română). „Prin 1925-1926, Zavaidoc semnează primul contract cu Casa de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc”, potrivit Centrului Cultural Piteşti.

Discurile apărute la celebra casă conţin şlagărele „De când m-a aflat mulţimea”, „Dragostea e ca o râie”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie şi Mărioară”, „Pe deal”, „Pe la Cornăţel” sau vestitul „Cântec al lui Zavaidoc”, l-au transformat într-un cântăreţ avut, cu o avere considerabilă.

A devenit concurentul lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru.

Cireşica