La 69 de ani, realizează goblenuri de o frumuseţe rară. Înzestrată cu răbdare şi gust, Georgeta şi-a uimit cunoscuţii cu goblenurile care i-au ieşit din mână. Giurgiuveanca a fost iniţiată în arta cusutului şi broderiei de bunica sa de care îşi aduce aminte cu plăcere.

“Ea a fost cea care m-a învăţat să cos şi tot ea a învăţat-o şi pe fiica mea. Avea o răbdare extraordinară, iar broderiile pe care le lucra erau foarte frumoase. Ca om era foarte blândă şi nu ne certa niciodată pe mine şi fratele meu. Ne spunea poveşti cu pilde şi de fiecare dată o ascultam fascinată”, povesteşte Georgeta.

“Prietena” gherghefului

Avea numai doi ani când tatăl său şi-a pierdut viaţa în Bucureşti. Pe 4 aprilie 1944 au avut loc primele bombardamente asupra Capitalei, în Al Doilea Război Mondial, iar tatăl său a fost unul dintre cei care nu a supravieţuit atacului aerian. Mama nu a suportat şocul şi după numai nouă luni s-a stins şi ea, Georgeta şi fratele său rămânând în grija bunicilor.

Pasiunea pentru cusut şi brodat s-a concretizat la adolescenţă atunci când a urmat cursurile Şcolii Profesionale de Arte şi Meserii, fiind specializată în broderie şi croitorie.

Peste 100 de goblenuri

“Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu acul. Am lucrat la Combinatul Chimic de la înfiinţare şi până la închidere. Am lucrat şi broderii şi lasetă. De fiecare dată, în timpul meu liber luam ghergheful, aprindeam veioza şi lucram. Mă relaxează foarte mult”, povesteşte Georgeta.

Pasiunea pentru goblen şi-a descoperit-o prin 1987, atunci când fata era studentă în Bucureşti, iar gazda unde stătea aceasta lucra goblenuri. A rămas impresionată şi fascinată de rezultatul final aşa că a început să lucreze şi ea, devenind o împătimită a goblenului.

“Am lucrat pentru plăcerea mea. În acea perioadă apăruse febra goblenurilor prin oraş. Am cusut peisaje, flori, şi icoane. Mi-au