Scheletul I şi scheletul II
Conform rapoartelor întocmite de arheologi „Săpăturile au dus la descoperirea, sub altarul bazilicii de la Halmyris, a unei cripte care adăpostea oseminte umane. Cripta, care era compusă din două camere, dintre care prima era camera funerară propriu-zisă iar a doua, cu trepte de coborâre, juca rolul de dromos, a fost jefuită încă din Antichitate, prin spargerea şi dărâmarea bolţii. În prima cameră au fost descoperite oseminte, amestecate şi fără conexiuni anatomice”. Sacralitatea locului în care au fost descoperite vechile oseminte au adus imediat ideea că ele ar avea o importanţă deosebită. Motiv pentru care au fost preluate, spre cercetare de către Dr. Nicolae Miriţoiu de la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române.
La finalul investigaţiilor, omul de ştiinţă a întocmit un „Studiu antropologic” un document de specialitate care seamănă izbitor cu rezultatul unei expertize medico-legale efectuată în cadrul unei anchete criminalistice. Cele care ne interesează aici sunt după cum spune savantului „Oasele amestecate din scheletele a două persoane care, datorită unor diferenţe dimensionale şi mai ales patologice, specifice fiecăruia dintre ele, au putut fi atribuite cu destulă precizie. Până la identificarea lor, fie ea şi ipotetică, acestea au fost notate antropologic ca «Scheletul 1» şi «Scheletul 2». Precizăm că aceste oseminte prezintă o patină specifică, gălbui maronie”.
Prima constatare a specialistului a fost că ambelor schelete le lipsesc craniile. Deosebit de laborioasă, cercetarea osemintelor, făcută cu respectarea riguroasă a procedurilor specifice a urmărit să dezvăluie toate informaţiile posibile, de la sex şi vârstă până la bolile de care au suferit cei doi oameni în timpul vieţii lor. Şi mai ales să dezvăluie condiţiile în care au murit, în urmă cu o mie şapte sute de ani.
