De 17 ani, îi publică în revista „Amurg sentimental” pe toţi oamenii talentaţi, dar lipsiţi de posibilităţi financiare. Consideră poezia ca fiind „esenţa dulce a literaturii”.
Ion Machidon este îndrăgostit de satul dâmboviţean. Petrece foarte mult timp la Lunguleţu şi Potlogi, alături de confraţii săi scriitori. Îşi aduce aminte frecvent de aşezarea natală - Urecheşti, judeţul Bacău.
Copilăria pe care a petrecut-o pe plaiurile moldoveneşti a zugrăvit-o cu mult har în povestirile sale. Chipurile oamenilor pe care i-a întâlnit, cu care a conversat mai mult sau mai puţin, trăirile lor îşi au locul în paginile cărţilor scrise de Ion Machidon.
Poezia este considerată de scriitor ca fiind „esenţa dulce a literaturii”. Nu concepe să trăiască fără vers, fără aromele îmbătătoare ale rimei şi ritmului.
A iubit poezia lui Ovidiu Genariu. Este îndrăgostit de versul lui George bacovia şi fermecat de poemele lui Adrian Păunescu. Ion Machidon a debutat în 1975.
A fost sprijinit de prozatorul George Bălăiţă, care i-a apreciat deprinderile literare. „Am publicat apoi în revistele: «Flacăra», «Orizont», «Tribuna». Am apărut în mai multe antologii de poezie şi proză”, mărturiseşte scriitorul.
Recitat de Adrian Păunescu
Ion Machidon a obţinut de-a lungul anilor 35 de premii literare. După 1989, a înfiinţat revista „Amurg sentimental”. „O editez de 17 ani. A ajuns la numărul 200. De asemenea, cenaclul care poartă acelaşi nume şi care este frecventat şi de foarte mulţi scriitori dâmboviţeni a împlinit patru sute de întâlniri”, spune Ion Machidon.
A reuşit prin propriile forţe să organizeze un concurs de creaţie literară, care a ajuns la cea de-a zecea ediţie – Vara visurilor mele. „Am scris despre sute de poeţi din toată ţara. Particip la întâlnirile literare de peste tot.
De Dâmboviţa sunt legat sufleteşte. Vin des ai
