La puţin peste un an de la referendumul din 20 februarie 2010 când Islanda organiza un referendum pentru a cere avizul cetăţenilor privind rambursarea către investitorii britanici şi olandezi care pierduseră aproximativ 3,9 miliarde de euro în falimentul băncii islandeze Icesave preşedintele Islandei a organizat pe 9 aprilie un nou referendum. Acum un an, rezultatul referendumului a fost zdrobitor: 93% dintre islandezi au votat "nu", refuzând rambursarea celor 3,9 miliarde de euro, ceea ce ar fi însemnat un efort de 14000 de euro pentru fiecare contribuabil islandez. Aşa că referendumul de sâmbătă 9 aprilie a fost un test: cetăţenii au fost din nou chemaţi la urne ca să valideze ultima versiune a Acordului Icesave, care fusese negociată cu Londra şi Amsterdamul şi prin care Islanda se angaja să ramburseze banii pierduţi de depunătorii britanici şi olandezi, dar rambursaţi de către guvernele statelor respective.

În 2006 atractivitatea experimentului bancar Icesave făcea ca mai mult de 300000 de britanici să depună în conturile băncii o sumă considerabilă, egală cu cea depusă de islandezi, iar la începutul anului 2008 programul lansat şi în Olanda reuşea să mai atragă încă 40000 de deponenţi. Dar aceste depozite de mai multe miliarde de euro au fost acoperite de un fond de garantare islandez, o instituţie privată, alimentată de sectorul financiar al insulei, care era mult prea mic pentru a putea face faţă unui dezastru financiar. De aceea, în 2008, când criza financiară a pus la pământ sistemul bancar islandez, sutele de mii de deponenţi britanici şi olandezi ar fi pierdut toate depunerile dacă guvernele statelor lor nu ar fi suportat costurile. Iar cele două guverne încearcă acum să recupereze aceşti bani de la guvernul islandez.

Doar că, pentru mica insulă costul este imens şi, chiar şi după renegocierea Acordului Icesave în funcţie de rezultatele