Revenit pe bancă la 72 de ani, decanul de vârstă al tehnicienilor din Liga I a bifat o victorie-surpriză la Braşov şi a anunţat că are planuri importante pentru viitor. Halagian e cel mai longeviv în topul antrenorilor din România şi spune că se simte mai în vână decât mulţi dintre omologii săi mai tineri de la alte echipe.
„Adevărul": Ce anume v-a convins să reveniţi la Gloria Bistriţa? În sezonul trecut aţi renunţat la echipă motivând că este prea mare distanţa faţă de casă...
Florin Halagian: Dom'le, prietenia de-o viaţă cu Jean Pădureanu m-a convins să fac pasul ăsta! Prietenia noastră a învins toate barierele. Jean a tot insistat să-i mai dau o mână de ajutor la Bistriţa, aşa că n-am mai putut să-l refuz. Oricum, sincer să fiu, mă şi plictisisem să stau pe margine, mai ales că şi nepoţelele mele s-au făcut mari.
Până vineri eraţi observator de joc în Liga I.
Da, „Corleone" (n.r. - Dumitru Dragomir) m-a simţit că nu pot sta departe de fenomen şi m-a băgat în corpul de observatori. Îmi plăcea să stau pe teren, între băncile de rezerve, să-i ascult pe antrenori...
Cum v-aţi simţit din nou pe banca tehnică, la 72 de ani împliniţi?
(Râde) Foarte tânăr! Să ştii că nu e niciodată bine să judeci un om după vârsta din buletin. Antrenoratul nu e doar o meserie pentru mine, e şi o mare pasiune. De ce aş fi eu mai puţin bun decât ăştia tineri? Nu-mi scapă nimic din ce e nou şi sunt la curent cu toate.
Ce obiectiv v-aţi impus?
Eu cred că un loc pe undeva pe la mijlocul clasamentului ar mulţumi toată lumea.
Bănuiesc că aveţi de gând să rămâneţi la Gloria şi în sezonul următor...
Intenţionez să rămân în circuit atât timp cât mă va ţine conducerea Gloriei şi cât voi fi sănătos. Evident, ne dorim ca în sezonul viitor să obţinem o performanţă mai bună, exemplul Oţelului ne motivează
