„MÂNDRU CĂ SUNT ROM”. Opt bărbaţi urcă pe scena de la Clubul Ţăranului Român din Bucureşti. Fiecare la instrumentul lui. Zeci de ochi îi privesc din sală. Este al doilea concert al trupei Romano ButiQ şi membrii ei sunt foarte emoţionaţi. N-au experienţa Metallica – trupă pe care o admiră şi o ascultă – şi nici nu mai sunt la prima tinereţe.
1 /.
Membrii trupei Romano ButiQ sunt lăutari de când se ştiu, aşa cum îi prezintă cei de la organizaţia KCMC care a şi contribuit la înfiinţarea trupei. Şi deşi nu se află pentru prima dată pe scenă, acum, de când „au renunţat la manele” – cum sună refrenul unei piese care poate fi laitmotivul trupei – dorinţa de autodepăşire e mare. Vor să cânte bine, mai ales că au promis „voie bună” publicului foarte eclectic la o privire rapidă.
Cum s-a născut Romano ButiQ
Florin Ion, actualul basist al trupei, lucra la un depozit în Bucureşti. Întâmplarea a făcut ca unul dintre membrii KCMC să îi propună ideea de a înfiinţa o trupă de balkan-rock, ca parte a programului organizaţiei de revitalizare a meşteşugurilor tradiţionale rome, promovate printr-un proiect cu un nume similar cu al trupei.
Florin s-a pus pe treabă şi timp de o lună şi jumătate a ascultat tot felul de muzici. Apoi, alături de Daniel Mărgean, „tobarul” trupei - cum îşi spune -, i-a recrutat pe restul membrilor Romano ButiQ. Cei mai mulţi au studii muzicale. Aurelian Ciuraru, cel care cântă la trompetă a terminat Liceul Dinu Lipatti, Lucian Miron de la trombon a terminat Liceul George Enescu şi acum este student la Conservator. Şi cel de la clape, adică Traian Fieraru, a terminat Liceul George Enescu, iar basistul a urmat Şcoala Populară de Arte.
Spre deosebire de ei, toboşarul, chitaristul şi vocalul au învăţat muzica pe maidan, singurul sprijin de-a lungul anilor fiind talentul înnăscut. „Bat toba de la şase ani când nici nu ajungeam b
