Belgianul Johan Van Summeren (Garmin-Cervelo) a cîştigat Paris-Roubaix la cea de-a cincea tentativă, după ce i-a surprins pe marii favoriţi, dar şi evadarea din care a făcut parte timp de mai mult de jumătate din cei 258 de kilometri. Elveţianul Fabian Cancellara (Leopard) a fost al doilea pe velodromul din Roubaix, în timp ce Maarten Tjallingi (Rabobank) a completat podiumul
Drumul Infernului nu e pavat în niciun caz cu intenţii bune, ci cu piatră cubică zgrunturoaşă şi ascuţită la colţuri, praf înecăcios şi o istorie care premiază perseverenţa, mîndria şi rezistenţa. Cu 27 de sectoare pavate atent, în care dragostea pentru rutieri stă umăr la umăr cu ura, Paris-Roubaix e mai mult o epopee de 258 de kilometri în care cei mai buni cronicari ar putea fi Dante sau Milton, iar nu o plimbare puţin mai zdruncinată de duminică.
Cum s-a desfăşurat cursa
Fabian Cancellara, leopardul negru în vîrstă de 30 de ani, Tom Boonen, "Dumnezeul blond al ciclismului belgian", Juan Antonio Flecha, spaniolul deschizător de drumuri de la Sky, Lars Boom, olandezul-zburător de cyclo-cross, sau campionul mondial Thor Hushovd şi-au depus candidatura pentru primele poziţii în Paris-Roubaix, în speranţa că norocul nu va alege un alt cîştigător din "desişul de ochi" ce îi înconjura pe linia de start.
Aproximativ 100 de kilometri au trecut fără haz pe asfaltul binevoitor ce şerpuia dinspre Compiègne, singura acţiune de calibru remarcînd un grup de şapte cutezători grupaţi în jurul lui Martin Elmiger (AG2R-La Mondiale), campionul Elveţiei. Intrarea pe Troisvilles, trăgaciul celor 50 de kilometri de pavate de pe traseu, a înregistrat un hiat de două minute faţă de pluton, iar bidonaşele de sirop de fructe, biscuţii şi hrana vitale pentru a înainta şi-au făcut apariţia.
Arenberg, pădurea groaznică mutată cu 12 kilometri mai aproape de velodromul fin din Roubaix, a stabi
