INEDIT. Câteva scrisori din tinereţea filosofului, rămase necunoscute publicului larg, pot fi citite în vitrina video concepută pentru licitaţia organizată joi, 7 aprilie, la Hotelul Drouot din Paris.

Corespondenţa pe care Emil Cioran a purtat-o cu familia a fost publicată la Editura Humanitas, în 1995 – anul morţii filosofului. Volumul care reunea respectiva selecţie era intitulat „Scrisori către cei de-acasă” şi se deschidea, din prefaţă, cu avertismentul că în paginile cărţii era redată - „din varii motive, lesne de înţeles” - doar o parte a corespondenţei semnate de autor.

În vitrina on-line a obiectelor licitate joi, 7 aprilie, la Paris, pot fi citite mai multe scrisori care nu se regăsesc în volumul din 1995 şi nici în ediţiile succesive ale aceleiaşi cărţi. Printre ele, una în care tânărul filosof le reproşează părinţilor că nu îi înţeleg scrierile, una în care îi roagă să nu-şi facă sânge rău dacă îi va fi criticată o carte şi alta în care îi dă tatălui său un sfat practic: să nu exagereze cu munca şi să-şi menajeze sănătatea.

Citiţi mai jos, integral sau în fragmente, cele trei scrisori

Pe 2 decembrie 1937, de la Paris, Emil Cioran le scrie părinţilor, cel mai probabil în replică la efectul pe care cartea „Lacrimi şi sfinţi” (1937) îl produsese asupra acestora: „Iubiţi părinţi, am primit acea carte poştală cu conţinutul pe care-l prevedeam. Căci înainte de a publica acea carte îmi dădeam seama că o să vă supere, că n-o să puteţi consimţi la ideile ei născute din amărăciuni şi dureri fizice pe care nimeni nu le poate bănui. Trei ani de insomnii – la o vârstă ca a mea – mi-au lăsat toxine în corp şi în suflet de care mă pot debarasa numai prin parabole amare și acest amestec de cinism şi de religiozitate. În loc să vă mâhniţi, ar trebui să înţelegeţi. Drumul meu nu seamănă cu al celorlalţi oameni, deşi ştiu că numai asta v-ar co