Ai zice că sutele de mii de nuduri de pe prima pagină a ziarelor din ultimii ani, completate de bălăcărelile semi‑porno de la TV, ar însemna un semn de revoluție sexuală românească. Excitarea nu mai vine din nud, ci din „înfierarea“ libertinajului și a sexului explicit. Nu ne excită sexul sau nudul, ci umilința eroilor de prim‑plan.
Poate cel mai simplu exemplu de conservatorism interesat, profund aberant în reacție, este dubla măsură a lui Victor Ponta în două scandaluri cu tentă sexuală. Unul, cu miză grea politică, cu stenograme „transpirate“ misterios de Parchet: membri ai PSD discută despre fete care candidează la miss tineret PSD în termeni absolut șocanți, care amintesc de dosare ordinare de trafic de carne vie. Reacția lui Ponta a fost de apărare a prietenilor politici. Doar câțiva membri PSD mai puțin vizibili (Corina Crețu, de exemplu) au reacționat și s‑au întrebat cum e posibil să mai ții astfel de oameni în conducere.
După câteva luni bune, o tânără balerină din Timișoara pozează în „Playboy“, într‑o manieră care a cuprins toate glossy‑urile din lume: „black swan“, după filmul deja celebru (care nu mi‑a plăcut deloc) cu Natalie Portman. Ei bine, Ponta sare imediat cu ironii, o trimite pe tânăra respectivă la PD‑L, îi spune că n‑are șanse în partid dacă a luat‑o pe căi din astea etc. Eroina noastră doar semnase o adeziune la partidul cu pricina, nu era nici măcar membră. Dar simpla idee că un șef de partid îndrăznește să critice dreptul la politică dacă pozezi într‑o revistă pentru bărbați mi s‑a părut de‑a dreptul șocantă.
(…)
Poate esența ar fi repolitizarea sexului. Revoluția sexuală din anii ’60 ar fi fost un mare fâs dacă nu era însoțită de anti‑Vietnam, de revolte studențești. Unii mai răutăcioși spun că a fost singurul lucru câștigat, că a fost și o revoluție „glam“. Ei bine, nudul nu a fost sfidător în România niciodată.
