Timp de trei zile, Târgul de carte de la Chişinău mi-a dat ocazia să descopăr oameni admirabili într-o ţară tare necăjită.
În orice caz, mult mai chinuită decât nefericita patrie-mamă, România. Deşi majoritatea sunt săraci şi striviţi de griji, moldovenii din stânga Prutului păstrează o atracţie aproape religioasă faţă de carte. Iar cultul acesta îl transmit prichindeilor pe care-i iau de mână şi îi poartă printre standurile editurilor, în căutarea cărţilor miraculoase ale copilăriei. Nicăieri n-am văzut atâţia copii la un târg de carte! Încolonaţi pe grupe şi pe clase, supravegheaţi de învăţători sau de diriginţi, seamănă cu nişte roiuri gălăgioase de albine. Prichindei de şcoală primară ori elevi de gimnaziu, ba chiar şi copilaşi de grădiniţă se „lipesc" de cărţi pe care dascălii sau părinţii nu pot să li le refuze. Totul pare pus sub lozinca „Lăsaţi copiii să vină spre cărţi!". Un model care ar prinde tare bine şi în România.
O altă idee deşteaptă a organizatorilor a fost atragerea cât mai multor ambasade şi a institutelor culturale străine. Au avut standuri Rusia şi Belarus, Turcia şi China, Polonia şi Suedia, Franţa şi Germania, Marea Britanie şi, desigur, România. Din păcate, standul României - gestionat de Institutul Cultural Român - a fost ca şi inexistent. O prezenţă modestă şi rece, cu o ofertă sărăcăcioasă şi lipsită de atractivitate. Mult mai animat era standul de alături, aparţinând Ambasadei chineze...
La standul Editurii Adevărul mi-au fost alături, cu căldură frăţească, personalităţi marcante ale vieţii publice din Basarabia. Vineri, când am prezentat publicului de peste Prut volumul „Sfârşitul Ceauşeştilor", m-au onorat cu generozitatea lor scriitorul Vitalie Ciobanu şi istoricii Anatol Petrencu şi Sergiu Musteaţă. Sâmbătă, la „Crimele Revoluţiei", au vorbit, în aceeaşi notî generoasă, scriitorii Ion Hadârcă (posesorul unei car
